Imagine

Şi totuşi, cum se menţine o lichea la Putere?

6 Ian

    Ştiţi ce e aceea o lichea?

  Unii cred că ar fi o specie veche, ancestrală pe meleagurile noastre mioritice, cele mai vechi atestări fiind legate de Bastus, trădătorul lui Decebal, pe care Gerula – Ilarion Ciobanu îl ţinea legat ca pildă pentru  posteritate. Şi posteritatea a ţinut minte filmul, dar nu şi pilda. Mai apoi, licheaua a îmbrăcat haine alese şi s-a făcut ciocoi, că doar făcea parte întotdeauna din cârdul ce se ţine după Putere; altminteri, ce să caute în sărăcime? N-ar mai avea pe cine licheli şi ciocoii.. Că uitai să vă zic, meseria de bază a lichelei este lingerea picioarelor stăpânirii şi călcarea (cu picioarele sale, de data asta) a capetelor celor de-o seamă cu el şi mai mici pentru devenirea şi bunăstarea Ţării. Şi a domniei sale, mai întâi…  Împrejurul Stăpânului şi al său nu mai e loc pentru nimeni. Toţi ceilalţi afară! La munca de jos, că prea s-au sumeţit şi inspiră tot aerul de care ei au atâta nevoie.

    Aşa a ajuns licheaua să poarte haine scumpe, dăruite totdeauna de Stăpânire: când caftane călduroase, când tunici ostăşeşti, când redingote, mă rog – fiecare cum a apucat să se chivernisească. Iar pentru această mare dărnicie a Stăpânului, el, sluga prea-plecată-de-şale, trebuia să fie recunoscător de-a pururea, de-a-fir-a-păr şi cu toate puterile sale. Atât de recunoscător, încât nu rămânea zvon sau cimilitură auzită în târg sau în mahala să nu i-o spuie ca o taină de mare primejdie Binefăcătorului său. Ba chiar şi pe deasupra, aducea la urechea Prea-înalţatului şi propriile izvodiri, numai ca să fie încă o palmă mai sus în ochii Mărimii Sale – Stăpânul. Uneori, e drept că ajungea şi mai sus, legat în ştreang sau aşezat cuminte într-un par ascuţit cu meşteşug… Ghinion, aşa e viaţa! E adevărat că meseria asta e foarte riscantă, nu zic nu, dar şi aducătoare de arginţi, plăceri şi puteri la care un ageamiu nici nu ar visa. Tot un ghinion era şi când el îşi privea Stăpânul care, uneori, încasa aceleaşi firitiseli aducătoare de pace eternă de la cineva mult mai mare. Cum spuneam aşa e viaţa!

    Mai târziu, spre vremurile moderne, licheaua a ajuns om politic. Adică, mai pe şleau, mai mult politic decât om, dar asta e o altă poveste. A fost în toate guvernele şi sub toate domniile, de la Cuza la Mihai, ministru, secretar de stat, director în minister, inspector, revizor, contabil-şef… în sfârşit, o mulţime de funcţii cu ştaif şi, mai ales!- cu bani, care l-au aşteptat pe el, Licheaua Naţională, să vină cu un suflu nou, să reorganizeze ceea ce era foarte bine organizat, să îndrume direct ce mergea mai bine şi neîndrumat, să amendeze drastic situaţii clare, legale şi oneste – într-un cuvânt, să stăpânească, cu toată puterea şi priceperea sa de băgător de seamă, tot ce e sub el. („Cu mine dracu’ v-a luat!”). Şi a făcut treabă, da… Cuminte, atent cu Stăpânul şi cu subalternii, şi-a construit o carieră solidă. Mai cu peşcheşuri către cel mare luate de la cei mici, mai cu zbierăte şi bătăi din picior profesionale către subalterni, licheaua noastră şi-a urmat destinul prin istoria frumoasei noastre Patrii. La Plevna a aplaudat de la câţiva kilometri capitularea Paşei Osman strângand la piept, emoţionat, bănuţii pe care EL, vrednicul paznic al bunurilor armatei, i-a scăpat de confiscare din partea turcilor asupritori şi îi va păstra acasă, ca un mic souvenir sub alte forme, desigur: o moşioară, o căscioară, o amantă (de ce nu?)… Aşa se face că şi războaiele balcanice au prins armata pregătită de eroul nostru tot cu armamentul şi echipamentul de la 1877! Ba, chiar şi primul război mondial a avut acest privilegiu…

Mai e nevoie să amintim cum a evoluat licheaua în comunism şi în democraţie? Nu? Nici acolo în spatele clasei? Bine…

Atunci să lăsăm amănuntele astea în seama istoricilor şi noi să ne ocupăm de altceva – cum de a reuşit dl. Lichea să supravieţuiască în asemenea condiţii vitrege? Ce resorturi interioare l-au făcut să cadă mereu în picioare?

Istoricii şi Nea Gogu de la sculărie nu ne-au dat un răspuns exact, cică ar fi vorba de adaptare, de cameleonism, cam aşa ceva. Nu s-a înţeles bine, pentru că oricând cineva aducea vorba de subiect se găsea câte unul care tuşea mai abitir decât se auzea vorbitorul şi toţi se lăsau păgubaşi. Gurile rele vorbesc pe la colţuri că până şi aici dl. Lichea şi-a trimis meseriaşii: „Lasă domne, nu-i momentu’, de-asta ne arde nouă acuma?”.  „Păi siigur”, se reped toţi în cor la povestitor, „de-astea ne arde nouă acuma băăă… ţîcă? Mai bine ziceţi dom’ şef ce facem cu pensiile?”- se îndreaptă toţi către meseriaşi. Şi în locul lor – minune mare, personajul nostru, apărut ca în vis, de nicăieri. „Bine mă, să-mi faceţi voi una ca asta, tocmai acum? Aţi cam uitat cine v-a fost ispravnic şi v-aţi sumeţit… V-aţi luat după grămăticul ăla cu păr ţepos şi de mine nu mai ascultaţi! Tot eu să vă învăţ că statul are grijă de voi, dar pentru asta trebuie să fiţi cuminţi mă! S-a-nţeles bă? Şi să nu vă mai prind cu jalba în proţap şi ţeposu’ în frunte, că vă ia… gaia! Pentru că, nu-i aşa,  soluţionarea problemelor noastre trebuie rezolvată prin discuţii cu instituţiile abilitate, nu prin atitudini violente, prin ameninţări, prin sfidarea opiniei publice şi a organelor statului! V-aţi dus ca proştii la stăpânire să protestaţi, dar nu ştiţi că turma ţeposului e nelegală şi anticonstituţională?! Să nu vă mai prind pe-acolo, că nu ştiu ce vă fac…!” Şi ar mai fi continuat, dar i-a sunat telefonul: „Alo, da… Daa, domnule ministru! Siiigur, le-am spus! Daa, dom’ ministru! Nu se poate dom’ ministru, noi nu suntem de acord cu anarhia, v-am spus-o deja prin notele ataşate! Am rezolvat, să trăiţi! Daa domnule ministru, dumneavoastră aveţi dreptate, soluţia guvernului este cea mai bună! A, ţeposu… nu ştiu unde e, dar sigur n-o să mai aibă turmă!”

Ultimele cuvinte le-a auzit unul mic ce tot se învârtea prin spate, exact când dl. L. urca în autoturismul negru cu numere guvernamentale pus la dispoziţie permanentă…

Pfiii, şi ce-am uitat să-l întreb, ce era mai important: Cum s-a menţinut domnule la Putere şi după pensionare?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Gorepirgu's Blog

Just another WordPress.com site

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Alexandru Mitache's Blog

Jan-Ken-Pon WordPress.com weblog

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d blogeri au apreciat asta: