Paranghelii de Bucureşti

21 Sep

Mă întrebam astăzi, ce-o fi fost în mintea lui Vodă Ţepeş când, acu’ cincisutecinzeş’cinci de ani, a poruncit grămăticilor să scrie acel hrisov care peste ani va fi act de naştere al târgului lui Bucur? Şi, mai cu seamă că, peste vreo 513 ani se va naşte Victoraş, un alt pretendent la tronul din Dealul Cotroceni? Taman astăzi, să fie atâtea sărbători pe capul bietei urbe! Şi colac peste pupăză! – tot astăzi Victoraş şi-a găsit să anunţe omenirea că vrea preşedinte… Păi ştiam! Şi ce dacă? Las’ să afle tot mapamondul! Şi a aflat. Din piepturile şi palmele a şapte’j de mii de vajnici apărători ai poporului pesedeu adunaţi pe Arena Naţională. O jumătate de oraş „sub ocupaţie” pesedistă, cu cartiere-dormitor şi foste uzine devenite acum adevăratele simboluri ale capitalismului românesc – mall-uri!
În cealaltă jumătate, mai înverzită, altă paranghelie. Ziua oraşului lui Bucur! Să mai ziceţi că românul nu respectă istoria, tradiţia, sau alte chestii din astea… Nimic mai fals! Totul e aşa cum a mai fost şi acum o sută, două, trei ori chiar… cinci sute de ani. Aşa a fost pe vremea lui nenea Iancu, sigur aşa trebuie să fi fost şi pe vremea lui Vlad Ţepeş! Bine, doar „ţepele” diferă acum de atunci, dar asta e o altă poveste…
Aşa… am fost şi eu „pe la manifestaţiune”, în jumătatea „liberă”, să vad cum mai petrece românul. Grădina Cişmigiu (şi nu „parcul”, aşa cum scrie pe o pancartă şi cum spun toţi marafeţii!) era plină-ochi, ba încă se revărsase pe dinafară, spre Bulevardul Elisabeta. Înăuntru – petrecere românească-pură: muzici pentru toate urechile, lume-lume peste lume, părinţi cu copii,copii cu părinţi, bunici, mămăiţe, tătăici, căţei, chiar şi pisici, tarabe pline cu „mezeluri-tradiţionale-de-la-Maramu”, sugiuc-ciubuc-zahăr-candel, porumbi fierţi şi copţi, floricele şi acadele, pălincă cu ardei iute şi fără, sumane şi ilice populare cu miros de plastic, ii şi cămeşi naţionale, mici şi fripturi, bere la sticlă, la halbă şi la doză, un toboşar japonez şi un desenator de ocazie, protevişti odihnindu-se, mirese cu miri şi nuntaşi, miere de toate soiurile – toată naturală!, ibrice, samovare, tăviţe, ceşcuţe şi cazane de ţuică din alamă, câini pierduţi, câini regăsiţi, câine răcorindu-se sub o mini-cascadă, flori ofilite, iarbă îngălbenită, pământ bătătorit sub picioare, ceramică tradiţională cu inscripţia „România”, iar la ieşire un anunţ cu „Bine aţi venit în parcul Cişmigiu”… Nimic nou sub soare, vorba Ecclesiastului.
Nene Iancule, ne e tare dor de dumneata, parol monşer!

Ziua Bucureştilor 005

Să mai spuna cei răi că suntem anti-maghiari… acum, când am înfrăţit colacii lui Janos cu găluştele Măriei!

Ziua Bucureştilor 004

Toată lumea merge la talcioc. Ăsta… la târg!

Ziua Bucureştilor 003

Acum am înţeles mai bine ce înseamnă „… ca ciupercile după ploaie”. Aici era înaintea ploii.

Ziua Bucureştilor 006

Toboşarul japonez

Ziua Bucureştilor 008

Desenatorul de ocazii

Ziua Bucureştilor 009

Hai cu nunta în parc!

Ziua Bucureştilor 007

Desenatorul faţă cu modelul său…

Ziua Bucureştilor 012

Hai la spectacol, dacă e „pe moca”

Ziua Bucureştilor 017

Ii tradiţionale, pentru necunoscători… Că, pentru cunoscători sunt doar nişte bluze simple, care se pot coase la APACA…

Ziua Bucureştilor 018

Alviţă, acadele, turtă dulce, ciubuc… Doar turcul mai lipseşte!

Ziua Bucureştilor 015

Nu e de aur, mânca-ţi-aş! Mâna care le-a făcut, este!

Ziua Bucureştilor 014

La bâlci, ca la sfintele moaşte

Ziua Bucureştilor 021

Câine. Nici pierdut, nici regăsit. Doar frumos şi mort de obosit.

Ziua Bucureştilor 019

Pălinca cu ardei iute. FOC!

Ziua Bucureştilor 023

Iarbă ofilită, pământ bătătorit… Florile? La primăvară!

Ziua Bucureştilor 022

Mai aveau puţin şi ne chemau la Hora Miresii…

Ziua Bucureştilor 027

Ceramică de la Vâlcea

Ziua Bucureştilor 031

Şi ăştia tot „Parc” spun Cişmigiului. Bine, îi iert, doar sunt şi eu iubitor de animale…

Ziua Bucureştilor 032

Piaţa Kogălniceanu. Mai bine de o jumătate de oră, o coloană de troleibuze aşteaptă să apară proprietarul maşinii parcate chiar în intersecţie, strategic, în calea lor… Şoferul apare, în sfârşit. O doamnă, între două vârste, care rămâne mută la „ovaţiile” tuturor… Cred că-i va ajunge pentru două veri de bălăceală la mare!

Ziua Bucureştilor 020 Ziua Bucureştilor 024 Ziua Bucureştilor 025 Ziua Bucureştilor 026 Ziua Bucureştilor 028 Ziua Bucureştilor 029 Ziua Bucureştilor 030

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Gorepirgu's Blog

Just another WordPress.com site

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Alexandru Mitache's Blog

Jan-Ken-Pon WordPress.com weblog

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

%d blogeri au apreciat asta: